România, 1969, 93’

Regia: Elisabeta Bostan

Scenariul: Elisabeta Bostan, adaptare după basmul cules de Petre Ispirescu

Imaginea: Julius Druckmann

Muzica: Temistocle Popa

Cu: Mircea Breazu, Emanoil Petruț, Anna Széles

O adaptare care se îndepărtează substanțial de textul original, cu opțiuni neașteptate, o combinație de motive preluate din numeroase alte basme populare și un final care, comparat cu originalul, este de-a dreptul happy-end.

Amintind pe alocuri de musical, cu butaforie și mișcare scenică împrumutate mai degrabă din teatru, varianta Elisabetei Bostan propune, în definitiv, mai multe povești într-un singur basm cinematografic extrem de atrăgător vizual.

Silviu Angelescu este profesor universitar de etnologie și folclor şi cercetător principal la Institutul de Istoria Artei “G. Oprescu” al Academiei Române. A publicat volumele de autor Portretul literar (1985), Mitul şi literatura (1995, 1999), Legenda (1985, 2008), Calpuzanii (1988, 1999) și monografia Petre Georgescu Delafras (1999). A semnat, alături de Octav Păun, volumele Folclor din Dâmboviţa (1981), Legende populare româneşti (1983) și

Basme, cântece bătrâneşti şi doine (1989) și a colaborat la numeroase volume colective și studii pe teme etnologie, folclor și istoria artei.

Oamenilor „mari” le trebuie mereu povești ca să creadă în a fost odată, în eternul sâmbure de adevăr și tot ce se țese-n jurul lui. Documentele expuse, care fac parte din arhiva Muzeului Național al Literaturii Române, reprezintă un circuit înspre și dinspre copilărie, o punere în context a vieții hrănite din imaginatie, în definitiv un tur al fiecăruia/ fiecăreia dintre noi pentru a fi din nou un Făt-Frumos ori o Ileană Cosânzeană.

Mihaela Stanciu,

muzeograf