Eroul nostru este un neliniștit, care vrea să scape de condiția lui umană, sortită morții, este o antiteză perpetuă. Își condiționează propria lui naștere, este altfel. În majoritatea planșelor l-am desenat ca fiind conectat printr-un fir alb cu zona de sus. În planșa nașterii însă, el se află în zona subțire a gâtului clepsidrei, nici viu, nici etern, ci înainte de a fi.

M-am gândit să ilustrez toată aventura într-o clepsidră. Partea de jos este zona muritului. Partea de sus este rezervată nemuritorilor. Acțiunea se derulează și îl vedem înălțându-se încetul cu încetul, bruscând uneori gâtul subțire al clepsidrei cu ajutorul vehiculului său special, calul. Ființe speciale își apleacă privirea spre el, în jos. Și ajunge sus, îmbrățișat/asimilat de treimea nemuritoare. Dar... săgeata – din aceeași categorie ca firul omniprezent – fisurează calmul nemuritor, generând înapoierea înspre sine a eroului. Înspre zona interioară și inferioară, care conștientizează încrâncenarea tăcută pe care o dau meditația asupra pieirii și dorul. Este ca o moarte. Este moartea lui.

Ivan e un om care știe prea bine cât de ușor se moare.

Călător prin viață și moarte, împreună cu prelungirea ființei sale, turbinca, el privește entitățile supranaturale cu larghețea și bonomia celui care a trebuit să transforme viii în morți. Pofta lui de viață dar și modul în care se comportă în proximitatea supranaturalului, fac din Soartă – Moarte plus Dumnezeu la un loc – un posibil dușman, de care este pregătit să-și bată joc. Și o va face îngenunchind Moartea.

Ceea ce-l face special este drumul său oscilant între sus și jos. Desenele sunt ilustrarea acestui drum – care urcă atunci când pătrunde în lumea divinilor și coboară când se scufundă în zona infernală – al unui om trecut prin ciur și dârmon, care știe că este foarte ușor să treci de la a fi la a nu fi. Nu va pierde ocazia să împotmolească această trecere de la viață la moarte, ori de câte ori va putea.

Personaj meteoric, mereu în viteză, cade ca o cometă din ceruri adânci, străfulgerate, peste personaje cărora le tulbură existența, generează furtuni, modifică datele inițiale.

Este definit de fluiere, de buzdugan, străbate spațiile cu viteza gândului, luciferic, în timp ce natura stă încremenită, iar personajele feminine sunt entități răscolite de apropierea năucitoare a buzduganului-cometă, trezite din pasivitate pentru a-și lua soarta în mâini.

Are o legătură specială cu divinii, este scurs din esența acestora, de aceea l-am înfățișat ca o sinteză între lacrimă, buzdugan și cometă, în permanență legat cu un fir tainic de aceștia. Personajele stihiale sunt strivite de natura semi-dumnezeiască, iar cele altfel, făpturi de vis sau magice, oscilează între a fi sau a nu fi, cărăuși ai sufletelor sau vehicule cosmice.

Ultima planșă este ceea ce vede fluturele care va țese rochia miresei, existență efemeră. El îi vede pe eroii noștri, întrezăriți de noi prin aripile sale albăstrii. Din perspectiva unui fluture, ei sunt nemuritori.